Despre carte: 2006 / Fata semăna cu Christina din Danemarca, a cărei imagine atârna chiar acolo pe perete. Poate că motivul asemănării a fost o privire misterioasă sau o buză inferioară umflată; sau poate că au fost uniți de vulnerabilitatea inerentă tinereții, precum și de teama de ceea ce le va oferi viitorul. După ce am mai făcut câțiva pași, am putut să-i discern culoarea ochilor. Erau o nuanță de nedescris gri-albastru, cu pete verzi. Când m-am oprit în fața ei, acei ochi s-au uitat la mine. Capodopera lui Holbein atârna în dreapta ei. Arta și viața erau una lângă alta și am înțeles imediat care dintre cele două lucrări era mai mare. De asemenea, știam care dintre ele era propria mea reflexie i-am luat mâna și mi s-a părut că ținem propria mea mână sau mâna mamei – o mână făcută din aceeași carne și sânge ca mine. După ce am atins fata, m-am simțit mai încrezător și mai perfect decât înainte. M-am uitat lung și atent în ochii ei, iar un zâmbet ușor a atins buzele fetei. Și atunci am înțeles absolut că am găsit în sfârșit ceea ce căutam de mulți ani: tocmai mă întâlnisem față în față cu propria mea capodoperă, adevărată și vie..